Despre vânătoare
Am văzut în ultima vreme câteva reacţii împotriva unui proiect de lege privind vânătoarea.
Conservaţioniştii şi militanţii pentru drepturile animalelor se opun, evident, acestei legi. Vânătorii o susţin. Mircea Marian are probabil dreptate: vor câştiga vânătorii. Şi asta nu pentru că vânătorilor le place să vâneze. Vor câştiga pentru că simbolistica vânătorii este atât de puternică încât susţinătorii legii vor face foarte multe pentru ca legea să fie adoptată.
Vânătoarea a fost întotdeauna o îndeletnicire a aristocraţiei. De la regii Angliei şi Franţei până la maharajahii indieni toţi au practicat vânătoarea. Multe mituri de întemeiere se bazează pe vânătoare şi pe descoperirea întâmplătoare a unor teritorii în timpul urmăririi unor animale (Dragoş, zimbrul şi Moldova spre exemplu). Basmele abundă şi ele în episoade de vânătoare. Fără îndoială că vânătoarea este una dintre cele mai vechi îndeltniciri umane iar în timpuri arhaice aceasta avea o importanţă deosebită. În societăţile de vânători şi culegători vânătoarea asigura hrana şi supravieţuirea grupului. În consecinţă vânătorii iscusiţi aveau un rol important în grup. Probabil cei mai abili dintre ei deveneau liderii grupului. Vânătoarea era, în acele vremuri, nu numai o activitate ce asigura supravieţuirea grupului ci era şi o activitate periculoasă prin care vânătorii îşi arătau curajul şi iscusinţa.
Cu timpul, importanţa vânătorii a scăzut pentru comunităţile umane. Au apărut şi s-au dezvoltat societăţile agricole, pastorale, (post)industriale. Simbolistica vânătorii s-a păstrat însă. Aşa cum ne învaţă Mircea Eliade, ritualurile îşi pierd semnifiacţile originare însă îşi păstrează importanţa.
Exact în această situaţie se află vânătoarea în România contemporană. Evident că nu mai are o importanţă esenţială pentru supravieţuirea noastră, simbolistica asociată vânătorii este însă foarte puternică. Vânătorul este curajos, iscusit, puternic, nobil. Şi asta vor să spună despre ei vânătorii contemporani.
Lupta împotriva vânătorii în parcurile şi rezervaţiile naturale nu poate fi câştigată cu petiţii şi proteste. Oponenţii acesteia ar trebui să se concetreze asupra planului simbolic. Strategia corectă este următoarea: trebuie arătat că nu este nimic nobil şi curajos în a vâna animale pe cale de dispariţie. Cu atât mai mult când lupta este este atât de inegală iar vânătorul are de partea lui toată tehnologia modernă.
Leave a Comment