Thursday, March 6th, 2008
Pe un magazin online (berry) am văzut de vânzare o geantă din piele de elefant. De mult nu am văzut ceva de un prost gust comparabil.
Când unii omoară elefanţi pentru fildeş iar alţii pentru agricultură, mai sunt unii care îi omoară pentru genţi. Este cel puţin sinistru ca cineva să vândă astfel de produse. Nu mai vorbesc de cei care le produc. Mai sunt şi cei care le cumpără.
Există o opinie destul de încetăţenită conform căreia CSR-ul este, în mod esenţial, o treabă a multinaţionalelor. Berry este dovada palpabilă că CSR-ul este treaba tuturor companiilor, fie ele mai mici sau mai mari. Cazul ăstă arată şi faptul că protecţia mediului este treaba fiecăruia. Nu ne rămâne decât să nu cumpărăm produsele lor. Gesturi mici care pot face diferenţa.
Thursday, March 6th, 2008
Din Standard aflu că CSR-ul va reprezenta, în 2008, 30% din piaţa de PR. Primul lucru care trebuie spus este următorul: CSR-ul nu este un domeniu al PR-ului. CSR-ul este total independent de PR, în nici un caz parte a PR-ului.
Diferenţa este evidentă. PR-ul se ocupă, în principal, de comunicare, CSR-ul se ocupă, în principal, de responsabilitate. CSR-ul şi PR-ul sunt funcţii distincte ale unei companii şi au finalităţi distincte. PR-ul comunică (interacţionează) cu diverse publicuri relevante pentru comanie. CSR-ul este integrat în toate operaţiunile companiei şi are grijă ca acestea să fie sustenabile pe termen lung.
CSR-ul, la fel ca şi PR-ul, este, pentru companie, o investiţie. Iar o investiţie trebuie să aducă profit. CSR-ul aduce, pe termen scurt şi mediu, beneficii de imagine şi reputaţie. Aceste beneficii sunt aduse, în special, prin comunicarea activităţilor de CSR desfăşurate. Această comunicare foloseşte instrumente-le PR-ului. De aici, până la a spune că CSR-ul este un domeniu al PR-ului este o cale foarte lungă. Pe termen lung, CSR-ul contribuie la dezvoltarea sustenabilă a întregii societăţi, iar aceasta este mediul în care compania acţionează.
Confuzia aceasta aduce numai deservicii companiilor şi CSR-ului ca profesie. CSR-ul este perceput doar ca o activitate ipocrită, de suprafaţă a companiilor şi nu ca o preocupare sinceră privind dezvoltarea socială, protecţia mediului sau comunităţile locale.
Thursday, March 6th, 2008
Cătălin Zamfir şi Laura Stoica (coord), O nouă provocare: dezvoltarea socială, Iaşi: Polirom, 2006.
O colecţie de texte, unele mai teoretice, altele mai aplicate, care împreună oferă o privire asupra problematicii dezvoltării sociale.
Autorii, majoritatea sociologi de la Facultatea de Sociologie şi ICCV, oferă persepective documentate asupra problematicii. O parte dintre articole sunt reluate, sub diverse forme în Enciclopedia dezvoltării sociale.
Lucrarea are meritul de a aduce problematica dezvoltării sociale în mediul academic din România.
Thursday, March 6th, 2008
Cătălin Zamfir şi Simona Stănescu (coord), Enciclopedia dezvoltării sociale, Iaşi: Polirom, 2007 .
O lucrare foarte inegală care abordează problematica dezvoltării sociale. Prima lucrare de acest fel din România şi, posibil, din lume, după cum spune Cătălin Zamfir. Lucrarea cuprinde articole de valori inegale. De la articole la nivelul unui referat de anul 3 plin de banalităţi, până la articole foarte bine fundamentate teoretic. O parte dintre articole au apărut, sub o formă sau alta, şi în alte lucrări.
Trecând peste minusurile menţionate, lucrarea este, fără îndoială, utilă tuturor celor interesaţi de CSR şi dezvoltare socială. Principalul merit la volumului este acela de a sistematiza într-un singur volum problematica dezvoltării sociale.
Wednesday, March 5th, 2008
James K Rowe, Corporate Social Responsibility as Business Strategy, 2006. Disponibil aici.
Ideea este simplă. În anii ‘80, CSR-ul a fost adoptat de diverse companii ca răspuns la presiunile diverşilor susţinători ai CSR. În deceniul nouă al secolului trecut, responsabilitatea socială a devenit un curent important în SUA şi Europa (de Vest). Pe măsură ce diverşii susţinători ai CSR au devenit din ce în ce mai activi şi virulenţi, companiile au început să fie afectate în mod direct. Prin urmare, au reacţionat şi au adoptat CSR-ul. Aşadar, CSR-ul nu este decât o strategie de afaceri adoptată de companii, pentru a contracara criticile ce le erau aduse din direcţia ecologiştilor şi a diverselor ONG-uri.